1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Romani
traducerea catolică
Editura Sapientia din Iaşi
Capitolul 3
- Acum însă, dreptatea lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii fiind mărturisită de Lege și de Profeți,
Privilegiile iudeilor nu sunt un avantaj
Capitolul 3
Justificarea prin credință
21 Acum însă, dreptatea d lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii fiind mărturisită de Lege și de Profeți,
Note de subsol
d Nu este uşor să găsim în limba noastră o corespondenţă terminologică pentru expresiile folosite de sfântul Paul. Termenul "îndreptăţire" pare să accentueze doar sensul juridic. În schimb, termenul "justificare" este deja consacrat în teologia catolică încă de la controversa cu Luther şi a devenit un termen tehnic pentru descrierea acestui aspect al mântuirii. În traducerea noastră vom folosi cu predilecţie termenul justificare, dar, ţinând cont de limbajul teologic local, vom folosi şi termenul îndreptăţire. "Justificarea" este o temă fundamentală a teologiei sfântului Paul, dezbătută în cadrul controversei cu iudaizanţii (Gal 2,11-21). Aceştia consideră situaţia lor de circumcişi şi de posesori ai Legii drept o "justificare" pentru mântuire. Sfântul Paul le demonstrează că nici circumcizia şi nici Legea nu-i poate justifica, întrucât nimeni nu poate respecta întru totul exigenţele Legii (Rom 2,13; 3,21; 4,6). Pornind de la această stare generală de păcat (în care sunt şi evreii şi păgânii Rom 1-3), Apostolul arată că singura justificare o poate da numai Dumnezeu prin Cristos. Această dikaiosyne Theou = justificarea divină (Rom 3,21) este înţeleasă ca o unitate de judecată şi har prin care Dumnezeu, printr-un act de iertare datorită jertfei lui Cristos (Rom 3,25-26; 5,9-10; 2Cor 5,18; Gal 3,13), îl face pe om "conform chipului Fiului său" (Rom 8,29). Fiind un dar gratuit al lui Dumnezeu, justificarea trebuie acceptată prin credinţă (o acceptare totală a evangheliei şi persoanei lui Cristos), şi prin botez, care-l înalţă pe om la condiţia de fiu şi-l angajează la o viaţă nouă însufleţită de Duhul Sfânt (Rom 8,10) ce se va dezvolta până la împlinirea definitivă escatologică (Rom 8,11.30). În acest caz este imposibilă interpretarea protestantă care consideră că justificarea prin credinţă (sola fide) exclude importanţa faptelor bune.
|
|
|
|
© 2013 DeiVerbum.ro - un proiect dezvoltat de Catholica.ro în colaborare cu Ercis.ro şi EdituraSapientia.ro